Istoria stilurilor – rezumat al istoriei designului mobilierului şi al designului interior

Stilul de amenajare al spaţiilor interioare este o reflexie a preferinţelor noastre de gust, a stilului de viaţă, a necesităţilor şi transmite emoţiile şi nevoile utilizatorilor spaţiilor.

Pentru cei care doresc să înţeleagă cum am ajuns la stilurile actuale de amenajare în designul interior, în decorare şi mobilare, facem un rezumat foarte succinct al istoriei stilurilor care au influenţat cu precădere stilurile de mobilier.

Designul mobilierului şi Stilurile din Antichitate:

  • Stilul egiptean şi Stilul caldeo-asirian în designul de mobilă prezintă trăsături ale mobilierului realizat pentru necesitate, funcţionalul câştigă în faţa designului, la care se adaugă şi finisaje decorative (ţesături cu motive florale, grafisme cu linii, forme de picioare de animale) şi suprafeţe comode realizate din textile viu colorate , luxoase. Designul este compus în general din forme simple, drepte, obiecte de şezut şi odihnă.

  • Stilul Indian în designul de mobilă adaugă multe motive vegetale şi ornamentaţii bogate, fanteziste în estetica pieselor.

  • Stilul chinez în designul de mobilă prezintă piese de mobilier mai mici, minimaliste, paravane, decoraţii grafice reprezentând scene din viaţa de zi cu zi. Întâlnim ca decor incrustaţii de sidef, suprafeţe aurite, etc.

  • Stilul japonez în designul de mobilă este stilul “minimalist” al perioadei: piese de mobilier puţine, grafisme puţine sau deloc, dar calitate foarte bună în execuţie.

  • Stilul antic grec în designul de mobilă e influenţat de cel egiptean şi asirian şi prezintă forme originale ca geometrii. Se utilizează des marmura.

  • Stilul antic roman în designul de mobilă acordă atenţie sporită ergonomiei, comodităţii, se folosesc materiale calitative (lemn, marmură, bronz) şi piese decorative sculptate pe mobilier cum ar fi rozetele, picior de căprioară, gheară de vultur, conuri de abundenţă, etc.

Designul mobilierului şi Stilurile din Evul Mediu:

  • Stilul bizantin în designul interior şi de mobilă: stil influenţat de creştinism şi adaptat nevoilor acestuia. Caracteristice sunt arcurile semirotunde prelungite, trilobate, stâlpi scurţi şi groşi. Volume simple şi brute, decorate cu ornamentaţii adăugate.

  • Stilul Islamic în designul interior şi de mobilă: a dezvoltat un cult aparte pentru ornamentaţii şi decoraţii bogate şi preţioase.

  • Stilul romanic în designul interior şi de mobilă: prezintă un mix între stilul bizantin şi romanic. Se acordă atenţie aparte meşteşugului metalului în această perioadă şi nu decorurilor.

  • Stilul gotic în designul interior şi de mobilă: în arhitectură, caracteristice sunt arcurile ogivale şi stâlpii gotici, uneori preluaţi în geometria mobilierului. Se acordă atenţia sporită calităţii lucrărilor, fiind deja atribuită unor artişti / meşteri.

Designul mobilierului şi Stilurile din Epoca Modernă:

  • Renaşterea în designul interior şi stil de mobilă: mobilierul devine important pentru laicism, nu doar pentru biserică şi este mult influenţată de arhitectură. Apar materiale semifabricate. Caracteristică perioadei este orizontalitatea, profilaturi bogate. Se dezvoltă influenţe aparte în diferite zone ale Europei (renaşterea germană, engleză, italiană, franceză)

  • Barocul în designul interior şi stil de mobilă se traduce ca “alambicat”. O încărcătură aparte în orice decor şi suprafaţă fie ea sculptată, pictată, tapiţată, etc. Apar incrustaţii cu materiale preţioase. Funcţional: apar sertarele şi comodele. Stilul Boule (mobilier de culoare neagră cu aplicaţii de bronz şi carapace de ţestoasă şi aur) se deosebeşte şi iese în evidenţă faţă de altele în această perioadă.

  • Stilul Rococo în designul interior şi stil de mobilă: se consideră finalul perioadei baroce, în care formele devin mai delicate, culorile mai fine. Obiecte noi de mobilier apar în această perioadă. Se acordă mai mare atenţie stilului de amenajare de interior per total: mobilier, arhitectură, culori, finisaje. Comoditatea apărută în baroc acum este o necesitate. Ies în evidenţă maeştrii ce dau numele unor sub-stiluri ca: Chippendale care a combinat stilul rococo cu cel gotic chinez.

  • Clasicismul: Sunt multe influenţe din antichitate, în special cele greceşti. Se reduce decorarea foarte mult, se îndreaptă liniile întortocheate. Sunt caracteristici simetria, echilibrul părţilor, grandoarea, folosirea oglinzilor.

  • Stilul Empire în designul interior şi stil de mobilă: denumit şi stilul Napoleon I, marchează finalul clasicismului. Se remarcă prin lux şi opulenţă, se adaugă elemente inspirate de stilul egiptean şi militar. Sobrietate, tavane albe, mobilier roşu şi negru, suprafeţe lucioase – caracterstici ale perioadei. Jacob este unul dintre maeştrii perioadei.

  • Stilul Biedermeier în designul interior şi stil de mobilă: se remarcă în aceeaşi perioadă cu Empire dar în Germania şi Austria, care adaptează stilul opulent de palat francez la vilele micilor burghezi ai perioadei. Mobila devine trainică, comodă, se preţuieşte valoarea ei, devine tot mai utilă decât decorativă. Remarcăm mobilier pliant, transformabil, interioare luminoase, broderie, ceasuri muzicale, miniaturi.

  • Apar diferite noi sub-stiluri derivate din cele de mai sus cum ar fi: neoclasicismul, stilul Victorian şi altele, uneori şi mixuri între stiluri.

Designul mobilierului şi Stilurile din Arta Vestică după 1770

Arta şi arhitectura se schimbă foarte mult datorită revoluţiilor industriale, instaurării independenţei în America, călătoriile devin uzuale, inventarea fotografiei, apariţia unei clase sociale medii – toate duc la schimburi internaţionale care influenţează absolut dezvoltarea artei şi arhitecturii.

Secolul XIX: este definit de stiluri care încep cu prefixul “neo” – neobaroc, neoclassic, neogotic, neorenascentist, etc. Se remarcă ca fiind mai aparte mişcarea:

  • Stilul Arts and Crafts în designul interior şi stil de mobilă: mişcare artistică de design, care a pledat pentru realizarea de reforme economice şi sociale, poate chiar o mişcare anti-industrială. A constat în revenirea la utilizarea metodelor tradiţionale de realizare a pieselor, utilizarea formelor simple, medievale, romantice sau folclorice.

Designul mobilierului şi Stilurile din Secolul XX:

  • Stilul Art Nouveau în designul interior şi stil de mobilă: se remarcă prin linii rotunde, alungite, influenţate de natură. Stilizarea florilor, insectelor, frunzelor, etc prin rotunjimi, grafisme delicate, culori naturale şi vii care sunt caracteristice stilului. Un reprezentant de seamă este Antonio Gaudi.

  • Stilul Bauhaus în designul interior şi stil de mobilă: un mobilier clasic contemporan, influenţat de industrializarea producţiei. Mies van der Rohe e un nume reprezentativ pentru această perioadă. Piesele prezintă tuburi de oţel, placări de lemn, forme pătrate, simplitate.

  • Stilul Art Deco în designul interior şi stil de mobilă: se utilizează lemne de esenţe rare, finisaje luxoase, designuri abstracte angulare şi geometrii îndrăzneţe. Producţia de masă lasă de dorit la calitate astfel că nu durează mult această perioadă. Putem spune că este un stil pe care îl întâlnim şi astăzi în diferite reinterpretări. Linii paralele simetrice, curbe mari puternice şi copleşitoare. Mai mult, întâlnim zig-zag-uri, pătrate , materiale cromate, plastic (mult plastic!) şi imitaţii de materiale naturale. Întâlnim finisaje noi cum ar fi linoleumul.

  • Stilul scandinav (modern) în designul interior şi stil de mobilă: Piesele designate de Alvar Aalto şi Arne Jacobsen sunt cele mai reprezentative pentru stil. Simplitate, placări de lemn laminat, cât şi implicarea artiştilor în a găsi forme ergonomice sunt caracteristice stilului.

Ne oprim aici în descrierea stilurilor, deoarece acestea sunt stilurile reprezentative pentru a înţelege cât mai bine istoria stilurilor cu precădere pentru mobilier şi design.

Vă vom prezenta în urmatoarele articole, noi stiluri cunoscute de mobilier cât şi stilurile de design care sunt cel mai des utilizate astăzi.